Duminica, 17 Decembrie 2017
Categorii:

Viaţa şi faptele sfinţilor primari. Ediţie actualizată.

Prea deranjantele noastre investigaţii reportericeşti ne conduc azi pe pământul Olteniei, în grădina Preafericitului Ioan Prioteasa, Mitropolitul Bisericii Pesediste de Dolj.

     Care, ca orice grădină binecuvântată de Dumnezeul hoţilor, e plină de plante şi tufe de tot soiul, înalte şi frumoase, că doar toate se adapă din râul nesecat de bănet public ce străbate grădina de la un cap la altul.   Dintre toate însă, una ne sare la propriu în ochi, prin semeţia sa, ce o face mai trufaşă decât toate suratele ei: “pe asta am numit-o Olguţa”, ne spune înduioşat  Preaimbogatitul Ioan. Şi intuind divin curiozitatea noastră, purcede a ne istorisi povestea Olguţei, să o ştie tot poporul: “asta e creaţia mea favorită, o adevărată minune dumnezeiască! Nu e o tufă obişnuită, ci un altoi, dar unul de soi, scuzaţi rima. Acum o vedeţi voi înălţată sus suuus, până pe scaunul de primar al Craiovei, dar acum câţiva ani, când am găsit-o, se usca biata în stejarul lui Vadim, de ajunsese să se .... pe ea toate ciorile PRM-iste, Doamne-Iartă-Mi cuvântul ăsta prost! Nici mie nu-mi venea a crede că se mai poate face ceva cu ea, când am replantat-o în grădina pesede-ului, recunosc. Dar azi, cu ajutorului tatălui Geoană şi al Fiului Ponta, Fie-le numele slăvite în veci, oiţa asta rătăcită e acum o femeie bărbată şi bănoasă, de ţi-e mai mare dragul! Vorba aia, la soare te mai poţi uita, dar în conturile Olguţei, baaa!”...

    Un aşa miracol balcanic - despre cum a ajuns Olguţa Vasilescu dintr-o pârlită de la ţară ditamai primarul Craiovei -  nu ne putea trece cu vederea. Mai ales că tema demersului nostru civico-religios este tocmai acesta, de a găsi personaje ale căror fapte şi istorii să le dea dreptul la canonizare veşnică în lumea sfinţilor primari. (Dar obligatoriu cu trecere, măcar temporară, prin beciurile DNA-ului). Înarmaţi cu acte şi carte, purcedem aşadar în a ne documenta temeinic, pentru a cerceta cu obiectivitate faptele şi viaţa primăriţei. Ca să fie treaba treabă şi trecerea bărbatei în cartea primarilor de care să vă feriţi cât mai fundamentată...

    Prima probă, pe care v-o povestim azi, o găsim chiar în casa Vasileascăi. (Aia nouă, cumpărată luna trecută). Şi nu oricum, ci chiar cu voia şi semnătura sfinţitei!   Lăsând gluma la o parte, începem prin a face o precizare cât se poate de serioasă: acest articol este dedicat în mod special familiei tinerei care a decedat pe 10 februarie în Spitalul din Craiova, după o banală operaţie de cezariană, din cauza incompetenţei unor medici corupţi; miilor de craioveni cu adevărat cinstiţi, care muncesc la negru, pentru un salariu mizerabil; robii unor patroni corupţi, protejaţi de autorităţi şi care nu au cu ce îşi plăti nici măcar întreţinerea; zecilor de mii de olteni care sunt obligaţi de birocraţia autorităţilor să-şi rişte zilnic vieţile circulând în autobuzele şi tramvaiele Regiei de Transport Craiova, adevărate dricuri pe roţi. Aceşti oameni - care încă mai aşteaptă ca primăriţa pe care au ales-o să-şi îndeplinească promisiunile făcute în campania electorală - au mai mult decât oricine dreptul de a fi informaţi corect şi de a judeca faptele şi moralitatea primarului lor. În ţara în care 90 la sută din abuzurile şi privilegiile  demnitarilor SUNT LEGALE, pentru că LEGILE LE FAC TOT EI, fără a ţine seama de dorinţele poporului, aceşti oameni sunt şi cam singurii care pot pedepsi astfel de indivizi, chiar dacă ziua judecăţii e doar o dată la patru ani, la vot...

    In stilu-i caracteristic, Olguţa Vasilescu a ţinut neapărat, săptămâna trecută, să ne demonstreze încă odată că ea e “primăriţă serioasă şi cu respect pentru lege”, nene, nu ca alţii! Trimiţând presei un comunicat prin care anunţa: “deoarece mi-am achiziţionat o casă în Craiova recent, ţin să vă anunţ că mi-am actualizat declaraţia de avere postată pe site-ul primăriei, aşa cum cere legea, în virtutea dreptului cetăţeanului de a fi informat corect”, etc, bla bla.

    Casa de care pomeneşte doamna Vasilescu este situată în municipiul Craiova, este perfect locuibilă, nu demolabilă, are o suprafaţă construită de cca 280 metri pătraţi şi un teren de 650 de metri pătraţi. A costat, spune domnia sa, “160 000 de euro, din care 111 000 i-am împrumutat de la Garanti Bank, printr-un credit ipotecar pe o perioadă de 30 de ani”. Preţul casei, conform experţilor imobiliari este unul corect, pentru zona respectivă, adică nici mai mare, dar nici mai mic.

    Buun. Acum să analizăm situaţia, dar jurnalistic, nu ca fraierii: aşadar, familia Vasilescu, care, conform declaraţiilor de avere, este proprietara a peste 150 000 de metri pătraţi de terenuri - evaluate la aproape jumătate de milion de euro (situate în comuna braşoveană Moeciu, cunoscută pentru potenţialul său turistic deosebit) proprietara a încă două locuinţe, din care un apartament uriaş (peste 90 de metri pătraţi) în Bucureşti, cu venituri nete lunare de peste 200 de milioane de lei vechi, ajunge oameni buni să se împrumute la bancă pe 30 de ani, doar ca să-şi cumpere încă o casă! Decizia unei familii de tineri, cu venituri de până în 1000 de euro şi care nu au o casă a lor de a apela la un împrumut ipotecar pentru a-şi achiziţiona una este de înţeles şi raţională. Dar  gestul unor oameni care au deja mai multe case şi terenuri de sute de mii de euro, de a cumpăra încă o locuinţă, apelând cu disperare la credit bancar şi pentru care acceptă să plătească cu  100 000 de euro în plus nu este unul de înţeles, oricât ar încerca primăriţa Craiovei să ne îmbrobodească! 

    Ce om raţional dă cu 100 000 de euro în plus şi se angajează la rate de 700 de euro minim, timp de 30 de ani, când suta asta de mii o poate strânge din economii în 2 ani? Sau să facă rost de ea, vânzând mai puţin de o cincime din terenul pe care îl deţine. Şi pentru ce? Pentru a-ţi cumpăra a treia casă sau a câta o fi? Să fim serioşi! Dacă preţul casei ăsteia achiziţionate de familia Vasilescu era unul sub preţul pieţei, măcar avea dracului un sens: când dai de un  chilipir e bine să profiţi. Dar nici măcar teoria asta nu stă în picioare câtă vreme preţul plătit e corect. 

    Vom accepta criticile că exagerăm şi că vedem “răul” acolo unde nu e doar atunci când primăriţa Vasilescu ne va spune cu acte şi dovezi că: a) imobilul acesta nu este şpagă pentru vreun aranjament, dată sub forma unui “contract de vânzare-cumpărare”, aşa cum se procedează de ani buni în România, mai ales în  cazurile de corupţie având primari implicaţi; b) între fostul proprietar al casei, Garanti Bank şi Primăria Craiova nu e nici cea mai mică legătură; c) între statutul soţului doamnei Vasilescu - Wlassopol Ovidiu - acela de consilier la Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (autoritatea care printre altele controlează, amendează, emite şi retrage autorizaţii băncilor şi companiilor de asigurare) şi licenţele primite de Garanti Bank de la CNVM nu este absolut nicio legătură; d) Garanti Bank ne explică cum de în cazul altor tineri trecuţi de 35 de ani nu aprobă credit ipotecar pe 30 de ani, dar în cazul soţilor Vasilescu - Wlassopol, trecuţi deja de 36 de ani s-a putut da pe o perioadă atât de lungă; e) ne mai explică doamna Vasilescu-o social democrată convinsă, care trăieşte doar din venituri decente, evident, nu nesimţite - cum se face că soţul domniei sale încasează lunar 150 de milioane de lei vechi salariu, în calitate de consilier al comisarului CNVM, Gabriella Ferencz. Dublu decât salariul şefei sale! Nu de alta, doamna Vasilescu, dar în campania electorală ne-aţi otrăvit creierele cu zecile de apariţii tv în care condamnaţi salariile nesimţite ale ălora de guvernau înainte. În tot acest timp, bărbatul dumitale lua 150 de milioane pe lună frecând menta la CNVM, ipocrito! f) apropo de domnul Wlassopol, să ne jure doamna Vasilescu că nu a avut nici cel mai mic amestec în angaja-rea acestuia pe o aşa funcţie bănoasă, în condiţiile în care dumneeai era senator, iar comisarii CNVM, deci şi doamna Ferencz sunt numiţi de Parlament. Şi în condiţiile în care nimic din experienţa profesională nu îl recomanda pe băiatul ăsta pentru o funcţie atât de complexă; g) şi nu în ultimul rând, aşteptăm să ne convingeţi că între cele peste 300 de cazuri de primari reclamaţi la DNA pentru şpăgi luate sub formă de terenuri şi case “cu contract de vânzare cumpărare” şi tranzacţia imobiliară pe care tocmai aţi efectuat-o nu este absolut nicio asemănare.

    Ok, aici ne oprim, că în curând terminăm alfabetul. Dăm în scris că atunci când vom avea răspunsuri ferite de orice bănuială la aceste întrebări vom cere scuze public primăriţei din Craiova pentru aceste suspiciuni. Până atunci, vă invităm numărul viitor la un nou episod din “Năzdrăvăniile Olguţei Vasilescu”.

Mihai Coviţă

   



Comentarii


Nu exista comentarii

Lasa un comentariu

Lasa un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu:
 

O dilemă istorică...
Reputatul semantolog, Răzvan Drăgoi, ne lămureşte irefutabil de ce un crocodil e întotdeauna de preferat unei femei!

citeste mai mult

NEWSLETTER


Adresa de email
RSS