Duminica, 17 Decembrie 2017
Categorii:

Din ciclul CUM SĂ FURĂ O ŢARĂ. Manualul bugetarului tupeist

Lecţia numărul 1: Constituţia e pentru fraieri, bree! Noi guvernăm după legi. Şi legile e legi, se execută, nu se discută. Unde vă treziţi voi, a?

  Nu cred că există român căruia - odată ajuns în faţa unui ghişeu public, după ore infernale de stat la coadă - să nu i se fi spus, ba că trebuie să mai facă un drum la casierie, "că s-a mărit taxa faţă de anul trecut", ba că dosarul nu e complet şi că-i mai trebuie nu ştiu ce adeverinţă, tip nou. Cu scuza clasică "aşa e legea nene, bună, rea, n-am dat-o noi!"...

  Dincolo de faptul că - aşa cum voi explica mai jos - o, ba daaa, "legea" chiar e dată de ei, ceea ce te scoate din sărite mai mult la impertinenţii ăştia e modul fatalist în care îţi prezintă situaţia: "aşa e legea", ca şi cum e dată de Dumnezeu, imposibil de schimbat şi aia e, chiar dacă e absurdă, abuzivă, cinică ea trebuie respectată de noi toţi, că nu avem ce face.

  Orice naţiune care se vrea guvernantă după principiile  "Statului de drept" - deci şi a noastră - are, în esenţă următoarea ierarhie a actelor normative: în frunte de tot, stă Constituţia, legea fundamentală aşadar. Pe treapta următoare stau legile organice, adică acele legi care schiţează cadrul general al Statului şi principalele sale instituţii. Legea Educaţiei, Legea de organizare şi funcţionare a Guvernului, Codul Fiscal, Codul Muncii, Legea Administraţiei Locale, etc sunt câteva exemple de legi organice. Dupa acestea urmează legile ordinare, adică legile obişnuite, zeci şi sute de astfel de acte normative. Al căror rol e să facă sistemul ăsta public, cu miile sale de rotiţe, să funcţioneze în folosul cetăţeanului, cică... 

  Toate aceste legi, prin spiritul şi conţinutul lor trebuie să respecte dispoziţiile Constituţiei. De treaba asta se asigură Curtea Constituţională, instituţie care, la sesizare ia la purecat legea, chiar şi după adoptarea ei şi dacă identifică dispoziţii contrare Legii Fundamentale suspendă aplicarea legii respective şi dispune modificarea articolului sau articolelor considerate ca "neconstituţionale". Legile, atât cele organice cât şi cele ordinare sunt adoptate de Parlament şi sunt puse în dezbatere publică 45 de zile, înainte de a fi dezbătute de parlamentari, perioadă în care orice persoană fizică sau juridică interesată poate depune amendamente şi sesiza Curtea Constituţională "apriori" adoptării legilor. Curtea poate fi sesizată şi de Avocatul Poporului, parlamentari, Preşedinte, etc. Există, aşadar suficiente pârghii pentru ca dispoziţiile neconstituţionale din aceste legi să dispară încă din faza de proiect şi să nu ajungă în lege, ca să spunem aşa...

  Buuun. Până aici e cu legile. De la această treaptă în jos, nu mai avem legi, dar mai avem, "un munte" de alte acte normative de rang inferior: OG-urile (Ordonanţele de Guvern), OUG-urile (Ordonanţele de Urgenţă ale Guvernului), HG-urile (Hotărârile de Guvern), HCL-urile (Hotărârile Consiliilor Locale),  Normele de Aplicare a legilor, Regulamentele de Organizare şi Funcţionare ale instituţiilor publice, etc. Mii şi mii de astfel de acte normative. Adevăratele acte normative cu care ne sunt guvernate vieţile!

  Constituţia noastră este superbă, admirabilă! Mai europeană şi mai iubitoare de cetăţean decât a muultor state cu democraţie avansată! Dar care - aşa cum îi stă bine unei ţări unde Caragiale e nemuritor - lipseşte cu desăvârşire din vieţile noastre! Guvernanţii văd în Constituţie un fel de "Mama Omida" care stă cocoţată şi inertă pe tronul ei şi le spune lor ce să facă. NU şi CUM să facă, adică... Legile organice sunt, la rândul lor "destul de ok". Nu aşa de iubitoare de cetăţean precum Constituţia, însă suficient de juste şi moderne cât să aruncăm praf în ochi la fraierii din Occident cum că suntem o naţiune democrată şi avem un Stat în slujba cetăţeanului. Odată cu legile ordinare situaţia începe să se înnegrească, reamintindu-ne că trăim în spaţiul balcanic, nu occidental. Consistenţa dispoziţiilor abuzive, ilogice şi a privilegiilor "cu dedicaţie" creşte vertiginos.

  Una peste alta, cu legile stăm bine. Ele sunt "ok" datorită a ce explicam mai sus: că sunt menite a "demonstra" occidentalilor că suntem Stat de Drept; că sunt supuse dezbaterii publice şi pot fi atacate la Curtea Constituţională, atât "apriori", adică înainte de a intra în vigoare, cât şi "posteriori", adică după adoptarea lor; şi dacă se constată că un singur articol este neconstituţional, legea în totalitatea ei este suspendată, până la modificarea acelui articol! Un risc mare pentru tâlharii de la Stat, care îşi pot vedea astfel blocate plotogoriile din cauza suspendării legii...

  De "cum trebuie să se facă" se ocupă, aşa cum am spus mai sus, interminabila listă de OG-uri, OUG-uri, HG, Norme de aplicare a legilor, Hotărâri de Consilii Locale şi Regulamente! Acestea sunt actele normative după care este guvernată România! Asta e "legea" care te obligă pe tine cetăţeanul să mai aduci încă o adeverinţă şi îi dă dreptul funcţionarului să te pună să stai la încă două cozi interminabile în plus faţă de anul trecut! Asta e "legea" care ţi-o aruncă în nas tupeista de funcţionară, cu titlu de fatalitate imposibil de schimbat. Aici strecoară şmecherii miile de chichiţe şi plotogorii cu care îşi ating interesele pe spinarea ta: cetăţeanul "suveran" în Constituţie, "protejat" de legi şi transformat în cârpă de aceste acte normative de rang inferior!

  O să vă dau un singur exemplu, pentru a înţelege cum funcţionează "malaxorul" ăsta de tocat vieţi nevinovate: chestiunea salariului minim brut pe economie. Aşa cum probabil anticipaţi, Constituţia nu spune nicăieri că tu, românul cinstit trebuie să îţi iei două slujbe ca să poţi supravieţui sau să te apuci de furat, deoarece din salariul minim nu-ţi poţi plăti nici măcar facturile! Dimpotrivă! La art. 47 obligă Statul "să ia măsuri de dezvoltare economică şi protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent"; iar la art. 41 precizează că "salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială. Acestea privesc securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă, instituirea unui salariu minim brut pe ţară...". Tradus pe limba românului simplu, asta înseamnă că salariul minim brut pe ţară - fiind văzut ca act de protecţie socială - trebuie să asigure salariatului un nivel de trai decent! Buun. Asta spune Constituţia. Legea care trebuie să pună în aplicare această dispoziţie obligatorie este Codul Muncii. Care Cod face domn'eee, face, că doar e Lege organică, adică din aia "frumoasă". Şi pomeneşte de treaba asta într-o jumătate de articol: dispune la rândul său că "salariul minim brut pe ţară este stabilit prin Hotărâre de Guvern". Şi punct. Poţi tu, cetăţen să înjuri Codul Muncii pe motiv că nu respectă ce-i ordonă Constituţia şi nu dispune el obligativitatea salariului minim brut? Păi nu poţi, că poftim, dispune! Poţi să-i dai în cap şi să-l târăşti pe la uşile Curţii Constituţionale, pe motiv că încalcă Legea Fundamentală şi că salariul minim brut nu asigură nici măcar supravieţuirea, darămite un trai decent? Nu poţi, că el nu pomeneşte frate nicăieri că salariul minim să fie de doar 900 de lei! Nu el stabileşte valoarea salariului, ci Hotărârea de Guvern. Du-te cu aia la Curtea Constituţională dacă nu-ţi convine. Şi cum te duci, aşa te întorci, deoarece HG-ul nu e lege! E act normativ de rang inferior, deci nu poate fi atacat la Curtea Constituţională, aşa direct. Ci pe ocolite rău de tot, cât să-ţi ia ani din viaţa până ţi se face dreptate.

  Actele normative de rang inferior sunt atacate la Curtea de contencios administrativ, de pe lângă Tribunale. Aşadar, dacă la tine în sat Consiliul Local a dispus printr-o Hotărâre că trebuie să plăteşti taxă şi pentru maşina pe care nu o mai ai, tot ce poţi să faci e să ataci Hotărârea respectivă în instanţă. Şi să-ţi cheltuieşti banii pe procese şi drumuri, care cumulate s-ar putea să facă de 10 ori mai mult decât taxa. Şi uite-aşa, mai bine abandonezi, inghiţi abuzul şi gata. De la tribunal se ajunge la Curte doar dacă judecătorul a admis "excepţia de neconstituţionalitate" invocată de avocatul tău. Şi dacă o face, procesul se suspendă pââână când răspunde Curtea la excepţia asta, adică în 6 luni cel mai devreme.

  În plus, procesele de contencios sunt individuale, adică, in situaţia în care câştigi, doar ţie şi se repară prejudiciul! Nu şi tuturor celorlalţi afectaţi de articolul din actul normativ incriminat.  Actul normativ nu e suspendat, articolul "cu bube"  nu e anulat. Acesta este motivul pentru care şmecherii din sectorul public preferă să strecoare toate chichiţele şi avantajele lor în norme de aplicare, OUG-uri, HG-uri şi restul de acte normative de grad inferior, nu neapărat în legi!

  Aproape toate proiectele de HG-uri, Norme metodologice, OUG-uri, etc - şi chiar legile ordinare - sunt redactate de către instituţiile publice care se ocupă cu chestiunea respectivă. Altfel spus, HCL-ul prin care Primăria "are dreptul" să te taxeze pentru maşina pe care nu o mai ai este redactat chiar de juristul primăriei tale, nu de ăia de la Guvern, ori de parlamentari. La fel stau lucrurile şi cu OUG-ul care îi dă dreptul ANAF-ului să-ţi ceară ţie, patronul, o declaraţie în plus de adus, ori să-ţi majoreze comisioanele şi amenzile. Actul normativ respectiv este redactat de funcţionarii ANAF-ului. Secretariatul General al Guvernului - structura unde ajung aceste proiecte de acte normative - se ocupă în general cu verificarea lor, de regulă superficială şi trimiterea către avizare la ministerele abilitate, nu cu conceperea lor.

  Aşadar, când funcţionarii ăia vă mai ţipă în faţa "aşa e legea, bree, bună rea, o aplicăm, nu am dat-o noi, ce să facem?" vă mint de 3 ori! În primul rând că nu legea vă obligă să staţi la o coadă în plus sau să plătiţi o nouă taxă, ci o nenorocită de  Ordonanţă de Guvern în cel mai bun caz, pe care aveţi dreptul să o contestaţi în instanţă, nu s-o executaţi orbeşte; în al doilea rând că daa, ei sunt cei care o redactează, ei au introdus asta în actul normativ, nu Dumnezeu din cer şi nici măcar parlamentarii; în al treilea rând: exaact aceste acte normative - pe care ei încearcă să vă convingă că sunt aproape imposibil de schimbat - se modifică într-o veselie şi bat recordul de completări, adaogiri, etc...

Mihai Covita



Comentarii


Nu exista comentarii

Lasa un comentariu

Lasa un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu:
 

O dilemă istorică...
Reputatul semantolog, Răzvan Drăgoi, ne lămureşte irefutabil de ce un crocodil e întotdeauna de preferat unei femei!

citeste mai mult

NEWSLETTER


Adresa de email
RSS